Prezentul este deopotrivă plin de provocări și de multe șanse care ne-ar putea ajuta să înțelegem voalarea vieții spirituale.
Pe de o parte există tot mai multe constatări privind provocările existente culturale și sociale: societatea de consum, industria divertismentului, oferta tot mai bogată de jocuri și dispozitive digitale, multele evenimente destinate petrecerii timpului liber. Fiecare din acestea fragmentează timpul unei zile, exercitând influențe importante asupra dispozițiilor.
În același timp însă, astăzi sunt numeroase șanse să înțelegem mai bine cum anume ceea ce facem, obișnuințele noastre ne schimbă. Numeroasele cercetări științifice și analize filosofice realizează o radiografie precisă a comportamentelor noastre, scoșând la lumină felul cum obișnuințele ne influențează viața, performanța și devenirea. Ne putem sprijini pe aceste evaluări, pentru a înțelege mai bine modul cum putem interveni în tiparele zilei, pentru a îmbunătăți calitatea vieții, din punct de vedere spiritual dar și medical.
Voi prezenta în cele ce urmează câteva aspecte importante, de care depinde calitatea vieții spirituale. Voi folosi în prezentarea mea, rezultate recente din aria medicală și din neuroștiințele vieții spirituale.
- Multe dorințe slăbesc voința
Din perspectiva psihologiei, orașul, străzile, programele și producțiile de televiziune întreg contextul vieţii cotidiene reprezintă un câmp de permanentă exercitare a voinţei. Aveți parte azi, în faţa vitrinelor colorate, de numeroase situaţii în care trebuie să alegeți, să refuzați, sau sunteți nevoiţi să amânați împlinirea unei dorinţe. Diversificarea ofertelor, întâlnită în societăţile de consum, multiplică dorinţele. Mai departe, însă, situaţiile în care avem de ales între diverse sortimente de produse sau programe, între ofertele de divertisment, opţiuni financiar-bancare şi profesionale, consumă voinţa. Cercetările arată că situaţiile deliberative slăbesc voința, conducând la ceea ce se numește oboseala voinţei, o stare numită epuizarea eului.
- Distracția ne obosește, nu ne face fericiți
Tot prin această epuizare a eului explică, cel puțin în parte, de ce multiplicarea dorinţelor reprezintă o cauză a nefericirii şi nicidecum rezultatul ei. Astăzi trăim într-o lume în care beneficiem de excelente servicii medicale. Niciodată, strămoșii noștri nu au avut acces la servicii medicale mai bune. Niciodată oamenii nu au avut parte de atât de mult divertisment, de o industrie destinată timpului liber care să le hrănească buna dispoziție! Niciodată în istorie nu am avut parte de o societate mai protectivă, așa cum avem astăzi, care să poarte de grijă persoanei și familiei mai mult. Și totuși, astăzi se înregistrează cel mai mare număr de depresii din istoria statisticilor medicale, culmea chiar în rândul persoanelor care trăiesc în societățile prospere. Această situație paradoxală arată faptul că prosperitatea prezentului nu asigură automat o stare de bine. Stare de bine stabilă, o stare de mulțumire stabilă, dovedesc numeroase studii, se obțin prin generozitate și compasiune, prin întrajutorare și raporturi pline de încredere cu oamenii.
Un studiu din 1988 a dovedit că bunăvoinţa iubitoare, compasiunea faţă de semeni, are efecte benefice asupra sănătății. Experimentul condus de David McClelland (Universitatea Harvard) au participat două grupuri de persoane. Unii au urmărit un film emoţionant, în care maica Tereza îngrijea bolnavi, ceilalţi, un film despre nazişti. Rezultatele au arătat că persoanele care au urmărit filmul cu maica Tereza au prezentat un nivel crescut de anticorpi.
- Prin cultura consumeristă stârnim poftele, devenind nerăbdători și necenzurați. Gândul virtuos, întărește autocontrolul
Alte cercetări din neuroştiinţe confirmă că viața spirituală întărește autocontrolul. Persoanele care gândesc înălțător, despre libertate, adevăr sau virtute îşi sporesc autocontrolul. Dimpotrivă, centrarea îngustă, concretă, de tipul aici și acum – indicată adesea de reclamele publicitare – slăbesc putința autocontrolului. Aceasta este semnificativ și pentru fpătul că autocontrolul e înţeles ca strâns legat de conștiinţa de sine. Alte rezultate arată că viaţa religioasă întăreşte voinţa. Persoanele expuse (chiar subliminal), la cuvinte precum Dumnezeu sau Biblie dovedesc o rezistenţă mai mare la tentaţii, iar rugăciunile și slujbele religioase sunt resimţite ca un fel de antrenament al autocontrolului.
Numeroase cercetări susţin că întrajutorarea şi rugăciunea determină dispoziţie generală bună, păstrează memoria şi buna dispoziţie, pacea şi dispoziția de a ierta. Pe de altă parte, experienţa vieţii duhovniceşti promovează o cultură a generozităţii, o educaţie orientată spre virtuţi şi o formare pentru viaţă.
- O provocare pentru educație: prea multă experiențe, prea puțină reflecție
Unele rezultate din neuroştiinţe avertizează că e riscant să ne încredinţăm, în mod repetat şi prelungit, unor experienţe de joc şi divertisment, mai ales dacă abandonăm celelalte aspecte ale vieţii. Cu mai bine de zece ani în urmă, un studiu extrem de grăitor a arătat că experienţele senzoriale intense diminuează dispoziţia spre reflecţie de sine. Atunci când ne abandonăm într-o experiență intensă a simţurilor, ne pierdem pe noi înşine, adică disponibilitatea de a reflecta la noi înşine.
La polul opus experienței intense, postura telespectatorului alienează persoana. Giovani Sartori scrie că tv-ul oferă omului privilegiul de a vedea totul fără ca el să se deplaseze propriu-zis în alt loc decât în faţa ecranului, fără deci să fie necesară experierea propriu-zisă a realităţii. Ambele extreme sunt periculoase, pentru că, așa cum au dovedit unele cercetări, orice experienţă (chiar cele trăite mai puţin intens), ne poate condiţiona. Condiţionarea subliminală arată că situaţii pe care le considerăm nesemnificative pot modifica dispoziția interioară şi deciziile ulterioare. Desigur, experienţele intense şi repetate induc o neuroplasticitate specifică, adaptând rețelele cerebrale tot așa cum obișnuința reflecției ar putea fixa în timp o abilitate reflexivă sporind cunoașterea de sine.
- Încătuşarea simţurilor eliberează sufletul
Sfinții creștini vorbesc despre importanța modului în care folosim zi de zi, ceas de ceas, mintea, simţurile şi sensibilitatea noastră. Găsim observații care ne conving că acest lucru este necesar. Iată una dintre ele: “Descătuşarea simţurilor se face lanţ sufletului, iar înlănţuirea simţurilor aduce eliberarea sufletului”. Obişnuința cu care întrebuinţăm lucrurile lumii şi viaţa de fiecare zi se imprimă în noi ca dispoziţie, devine ceea ce suntem.
Însăşi firea lucrurilor pare alta în ochii noştri, după cum le privim, pătimaş sau despătimit: “Însăşi firea lucrurilor obişnuieşte să se schimbe după starea dinlăuntrul sufletului. Când, deci, simţurile omului se află în starea cea după fire şi mintea se mişcă fără rătăciri în jurul raţiunilor lucrurilor, raţiunea lămurindu-i firea şi mişcările, sufletul vede şi lucrurile, şi persoanele, şi toată firea corpurilor materiale potrivit cu firea, neavând în ele ascunsă vreo pricină de întinare sau de vătămare. Dar când puterile sufletului se mişcă împotriva firii, răzvrătindu-se împotriva lor înseşi, le vede şi pe acelea contrar firii lor”. Omul, comentează aici părintele Dumitru Stăniloae, vede lumea potrivit cu starea lui. Starea omului influenţează vederea ochilor, auzul urechilor, care proiectează peste lucruri înfăţişări ce răspund stării lui sufleteşti. Dacă el se face mărginit prin preocuparea de plăceri, vede lucrurile în mărginirea lor şi nu vede prin ele raţiunile lor indefinite în Dumnezeu cel infinit.
- Inteligența Spirituală – managerul înțelept al celorlalte inteligențe
Există astăzi abordări științifice care iau în discuție inteligența spirituală. Într-una din abordări, sunt identificate cinci aspectele cognitiv – comportamentale ale omului spiritual, aspecte care deosebesc experiența lui spirituală și religioasă de toate celelalte activități și experiențe.
Prima dintre ele este obișnuința unei priviri și înțelegeri cuprinzătoare, care urmăresc temeiurile și finalitățile lumii. Ce-a de-a doua vizează stările modificate de conştiinţă, rugăciunea, contemplația, compasiunea, așa cum sunt aceste trăite de persoana care practică în mod obișnuit viața spirituală. O a treia caracteristică strâns legată de experiențele spirituale este obișnuința de a conferi o semnificație spirituală situațiilor de viață și experienţelor cotidiene. Un alt aspect care este pus în legătură cu inteligența spirituală ține de capacitatea de a soluționa probleme concrete ale vieţii folosind texte cu valoare spirituală, principii, sfaturi sau pilde. În fine, o ultimă caracteristică este capacitatea de a cultiva virtuţile.
Adolescenţa poate fi o perioadă esenţială în dezvoltarea spirituală a persoanei umane, în care sunt puse bazele viitoarei educaţii. Inteligenţa spirituală influenţează semnificativ calitatea vieţii, subliniind importanța cunoaşterii intrapersonale şi interpersonale, a semnificaţiei lucrurilor, a comportamentului de compasiune, a recunoştinţei și iertării. IS oferă o bază generală pentru ca adolescentul să se mişte în direcţia obiectivelor pozitive şi să evite comportamentele de risc.
- Către starea de bine prin cultivarea virtuților
Este adevărat că şi cei tineri şi cei în vârstă resimt o stare de fericire în anumite experienţe extraordinare, totuși, potrivit unor studii recente, e mai stabilă fericirea extrasă din experienţele simple ale vieţii, pentru că acestea sunt mai accesibile. Aceasta ține chiar de inteligenţa spirituală, care constă între altele, cum am spus, în putinţa de a sesiza lecţii spirituale în situaţiile concrete ale vieţii. Așadar, frumusețea unei flori sau surâsul unui copil sunt ”sursele” care îl fac pe cel inteligent spiritual să fie fericit mai tot timpul. Aici se vede cum ştiinţa scoate la iveală că fericirea rezidă într-o viaţă prin credinţă, din mijlocul căreia omul sesizează înţelesurile duhovniceşti ascunse în lume, punându-le pe toate în legătură cu Dumnezeu, şi urcând prin toate către o tot mai intensă comuniune cu El.
Dacă ţinem seama de cele spune până acum, simplitatea, înfrânarea, celelalte osteneli duhovniceşti, văzute ca trepte către viaţa spirituală, îl eliberează pe om din hăţişul dorinţelor pentru cele trecătoare. Preţuind mai puţin averea, banii sau bunurile perisabile, omul duhovnicesc le dăruieşte pe toate semenilor, cu uşurinţă şi bucurie.
Şi, așa cum arată cercetările, mulţumirea e trăită mai pregnant, dacă obișnuim să dăruim. Contrar aşteptărilor, mulţumirea creşte odată cu generozitatea, nu cu nivelul veniturilor! Studiile arată că şi cei care dăruiesc ceva semenilor aflaţi în nevoi, chiar dintr-un salariu mai mic, au la sfârșitul zilei o stare mai bună în comparaţie cu cei care cheltuiesc în interes propriu. Cu alte cuvinte, singurul mod de a cumpăra fericirea este să cheltuim banii şi averea pentru semenii noştri
Concluzii
În viața concretă, dacă ne cercetăm cu atenţie, vom descoperi fiecare faptul că trăim multe momente în care resimţim dorinţa de a ne schimba. Ea ne mișcă pe drumul vieţii, justificând multe din acţiunile noastre. Dorinţa de cunoaștere, strădania devenirii, preocupările orientate către dezvoltarea personală… Prin fiecare din realizările lor, tehnologiile şi ştiinţa, cultura de consum şi economia de piaţă urmăresc să ofere realizări, experienţe, motive pentru a împinge mai departe viața omului.
În privința aceasta, se remarcă o conexiune strânsă între noutate, plăcere şi consum. Prin consum, spun specialiștii, omul experiază o “întinerire” a trăirilor, o “însufleţire a sinelui” asigurate de accesul la unele lucruri noi.
Numeroase analize însă, constată că noutăţile lumii sensibile sunt tot mai perisabile. Produsele expiră tot mai repede, sunt tot mai volatile. În aceasta se vede cum permanenta dorinţă de înnoire sădită în fiinţa noastră, nu poate fi deplin mulţumită de oferta lumii.
E esenţial așadar să înţelegem deopotrivă că suntem definiţi de experienţele pe care le trăim, și că roadele vieții spirituale, bucuria, pacea sau starea de bine vin pe măsură ce asumăm și lucrăm în comuniune cu Dumnezeu e.
