Cuvintele următoare pe care le rostește Hristos „Dacă cineva vrea să vină după Mine, să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze Mie, Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla” (Matei XVI, 24-25), nu sunt spuse unui grup izolat de persoane, ci sunt adresate mulțimii. Despre cruce a grăit însuși Mântuitorul Hristos înainte de a fi răstigni pe cruce, când spune: „Cel care nu-şi ia crucea şi nu-mi urmează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei X, 38), ceea ce înseamnă că asumarea ei înseamnă mântuire. A lua crucea în zilele noastre, nu înseamnă în mod obligatoriu a te sacrifica pe cruce, așa cum s-a jertfit Mântuitorul, nu ni se mai cere să suferim moarte asemeni martirilor din timpul împăraților păgâni, ci înseamnă a trăi potrivit Evangheliei Sale, a lupta împotriva pătrimilor, pornirilor gregare, împotriva tendințelor autonome, împotriva rutinei care banalizează viața, lăsând adevărurile dumnezeiești să-și facă loc în viața ta. Jertfa pe care o așteaptă Hristos de la noi nu mai este moarte pe cruce, ca vremea persecuțiilor păgâne, ci înfrânarea inimii, straja gurii, ușă de îngrădire a gurii, puterea de a ne slobozi gândurilor. Sfântul Ciprian ne spună că în vremurile în care nu mai există persecuții ale creștinilor şi nici nu mai sunt războaie religioase, mucenicia fiecăruia constă în a-L mărturisi pe Hristos în viața de toate zilele. De asemenea, părintele Paisie Aghioritul spune: „Lupta împotriva patimilor este o mucenicie continuă, dar dulce, pentru păzirea poruncilor şi pentru dragostea lui Hristos“.
De asemenea, luarea crucii nu înseamnă a asuma un stil de viață ascetic, de disprețuire a lumii sau flagelarea a propriului trup. Ceea ce este important în luarea crucii este a-L alege pe Hristos, care nu este o alegere a morții, ci este o alegere a vieții, o alegere a cuvintelor sale, a evangheliei, de a pune în al doilea plan dorințele noastre, instinctele noastre egoiste. În realitate, luarea Crucii este mărturisirea lui Hristos, alegerea Hristos, în fața nebuniei acestei lumi. Pentru cei ce preferă o astfel de soluție perspectiva nu însemnă doar suferințe, ci mai înseamnă speranța Învierii.
Pr. Pompiliu Nacu
