Mihai Eminescu este considerat una dintre cele mai importante figuri literare din cultura română care a avut, în mod indirect, o influență semnificativă în cultura universală prin operele sale literare remarcabile.
15 ianuarie este Ziua Culturii Naționale este o sărbătoare națională care ca scopul rolul de a promova cultura și arta. Această dată a fost aleasă, întrucât este ziua nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889). Luceafărul poeziei românești s-a născut pe 15 ianuarie 1850, la Botoșani. A fost poet, prozator, dramaturg și jurnalist, fiind considerat de critica literară cea mai mare voce poetică din literatura română. Avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică – de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant și de teoriile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Deși opera sa nu a avut o difuzare globală la nivelul unor autori precum Shakespeare sau Goethe, impactul său în literatura europeană este recunoscut. Eminescu a fost un poet prolific, cu o sensibilitate aparte și o abilitate de a exprima emoții profunde într-un limbaj poetic elegant și evocativ. Poeziile sale au abordat teme universale precum iubirea, natura, timpul și metafizica, captând astfel interesul cititorilor din diverse culturi. Astfel, Eminescu poate fi văzut ca un reprezentant al culturii românești care, prin talentul său poetic și prin impactul local, a avut și o prezență semnificativă în peisajul cultural european și universal.
Mihai Eminescu și Sfântul Vasile cel Mare sunt două personalități care, deși provin din contexte istorice și culturale diferite, abordează tema culturii și educației din perspective relevante pentru epocile lor, dar care pot fi puse în dialog interesant. Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre marii părinți ai Bisericii creștine, a fost un susținător al educației și culturii, văzute ca instrumente pentru desăvârșirea omului. Este nevoie de a cunoaște elementele culturii care ne aparțin, dar și de a înțelege elementele culturale a altor neamuri. Sfântul Vasile Cel Mare în Omilia către tineri, vorbește despre lucrurile folositoare și fundamentale, adică educația, munca, răbdarea, virtutea și viața trăită în perspectiva mântuirii. El nu dă sfaturi puerile, care sunt detașate de experiența personală de viață, ci vorbește de asumarea cu maturitate a încercărilor vieții. Sfântul Vasile afirmă: ”După cum celelalte ființe se bucură numai de mirosul sau de frumusețea florilor, iar albinele pot lua din flori și mierea, tot așa, oamenii care nu caută în astfel de scrieri numai plăcutul și frumosul pot să scoată din ele și un oarecare folos pentru suflet. Trebuie, deci, și voi să citiți scrierile autorilor profani, așa cum fac albinele; acelea nici nu se duc fără nicio alegere la toate florile, nici nu încearcă să aducă tot ce găsesc în florile peste care se așază, ci iau cât le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă cu plăcere. Noi, dacă suntem înțelepți, să luăm din cărți cât ni se potrivește nouă și cât se înrudește cu adevărul, iar restul să-l lăsăm. Și, după cum atunci când culegem flori de trandafir dăm la o parte spinii, tot așa și cu niște scrieri ca acestea; să culegem atât cât este de folos și să ne ferim de ce este vătămător”. În textul de mai sus el ne arată că textele păgâne trebuie citite cu discernământ, pentru a extrage din ele ceea ce este bun și folositor.
Atât Eminescu, cât și Sfântul Vasile subliniază importanța culturii în dezvoltarea unei persoane și a unei comunități. În contextul vieții actuale vedem că societate este dominată de puterea informației, care adeseori este lipsită de conținut, de aceea avem nevoie de o resetare a relației reale între învățătura creștina și cultură, avem nevoie de a lua acele elemente folositoare din cultura profana, dar care ar trebuie dublate de trăirea personală a credinței.
