În perioada serbărilor de iarnă, în Parohia”Toți Sfinții” din Milano Nord-Monza au avut loc mai multe manifestări legate de obiceiurile de iarna: capra, cerbul, căiuții, steaua și plugușorul. Aceste datini ne reamintesc de momentele de bucurie ale copilăriei noastre și le oferă tinerilor și copiilor care trăiesc în această țară o legătură cu tradițiile noastre strămoșești. Câteva cuvinte despre capră. Acesta este confecționată dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie neagră, mărunt tăiată şi încreţită în forma părului. În loc de aceasta, se poate lipi şi o piele subţire cu păr pe ea. În timpul jocului este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei. Ea saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Un spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei.
Pluguşorul este un străvechi obicei agrar, care se practică şi azi, mai cu seamă în Moldova. Plugarii, îmbrăcaţi în haine groase, cu căciuli împodobite cu panglici colorate şi ţinând în mâini bice şi clopoţei. Ei ură în ajunul sau chiar în ziua de Anul Nou, ceata fiind urători formată din doi până la zece băieţi sau bărbaţi, care pornesc să colinde pe la rude şi vecini.
Unii poartă cu ei şi un buhai, un instrument specific făcut dintr-o putinică de lemn cu fundul din piele de oaie, prin care se trage o şuviţă de păr de cal. Trasă printre degete, aceasta din urmă produce un sunet dogit, similar mugetului de bou. După urări, gospodinele ii răsplătesc cu mere, covrigi, nuci sau bani.
Pr. Pompiliu Nacu