Dragi copii și tineri învățăcei,
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu și Tatăl,
și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!
Dat fiind că în zilele care urmează începe un nou an școlar, început ce coincide și cu Noul An Bisericesc (în 1 septembrie), am socotit potrivit să vă adresez câteva gânduri părintești și câteva îndemnuri care să vă însoțească pe parcursul perioadei ce vă stă înainte.
Pentru unii dintre voi, începutul școlii este un prilej de bucurie, pentru că vă regăsiți prietenii și colegii, iar pentru alții, un prilej de întristare sau de greutate sau chiar un prilej de regret că vacanța a trecut atât de repede… Unii dintre voi așteptați cu nerăbdare să învățați lucruri noi, alții vă temeți de greutatea învățatului și de ”temele pentru acasă” (compiti) pe care va trebui să le faceți înainte de a merge la joacă sau de a ieși cu prietenii…
Și pentru unii și pentru ceilalți e bine să știți că există un Însoțitor și un Sprijin pe Care e bine să-L luați în considerare mai mult și mai atent: este vorba de Domnul Hristos Care ne-a făgăduit (promis) zicând: ”Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mt. 28, 20). Așadar în tot timpul vieții noastre avem alături de noi pe nimeni altul decât pe Dumnezeu, însă de noi depinde dacă ținem sau nu seamă de aceasta. Ce putem observa este că, atunci când nu ținem seama de Dumnezeu, ni se întâmplă multe lucruri rele: gândim și vorbim mai urât și chiar facem lucruri pe care apoi le regretăm… Iar lucrurile sau vorbele rele uneori se mai pot ”repara”, dar alteori, nu… De aceea, în toată vremea e bine să ținem legătura cu Dumnezeu, așa cum telefonul mobil ține legătura cu rețeaua. Știți cum face telefonul mobil ca să-și semnaleze prezența? Trimite mereu câte un semnal prin care își semnalează prezența și caută rețeaua, zicând: ”Eu sunt aici. Tu unde ești?” Acest semnal se întâlnește cu semnalul care vine dinspre rețea prin care aceasta își face simțită prezența, spunând: ”Sunt aici! Te caut!”. Așa face și creștinul care vrea să fie mereu în ”rețeaua” lui Dumnezeu. Și trebuie să mai știți ceva: Dumnezeu are ”rețea” pretutindeni, are acoperire Totală.
Și ceva și mai important: noi avem ”credit” nelimitat și gratuit, cu Dumnezeu! Dar de noi depinde dacă îl folosim sau nu. Mai trebuie știut încă ceva: Dumnezeu nu are probleme nici cu recepția, nici cu emisia. Noi însă avem probleme și la recepție, și la emisie. Dar Dumnezeu ne-a pus la dispoziție la fiecare dintre noi, încă de la Botez, o ”echipă” de ”asistență tehnică”: pe îngerul păzitor care este mereu la dispoziția noastră; pe sfântul sau sfânta al cărui nume îl purtăm; iar dacă nu am primit nume de sfânt, ne stau la dispoziție sfinții care se pomenesc în ziua în care ne-am născut și toți ceilalți sfinți.
Apoi, în fiecare zi este ”echipa de serviciu”: sfinții care se pomenesc în ziua respectivă și care sunt nerăbdători să ne sprijinească în tot lucrul sau gândul bun și să ne ajute în dificultățile pe care le avem. Toți sfinții se află în permanență, în frunte cu Preacurata și Preasfânta Maică a Domnului, la ”dispoziția” noastră, gata să ne ajute și să mijlocească (să intervină) pe lângă Domnul Hristos, atât pentru ajutorul nostru cât și pentru iertarea greșelilor pe care le facem, cu gândul, cu vorba sau cu fapta, și pe care le recunoaștem și pentru care cerem iertare. Ei sunt mereu ”pe recepție” și primesc rugăciunile, cererile și chiar gândurile noastre doritoare de îndreptare, de iertare sau de ajutor. Ei, spre deosebire de noi, nu doar Îl aud pe Dumnezeu, ci au privilegiul și de a-L vedea, privilegiu dăruit lor adesea încă din timpul vieții, că zice Domnul: ”Fericiți cei curați ci inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Mt. 5,8).
Ce trebuie să mai știți este că una dintre cauzele pentru care apar probleme de emisie sau de recepție față de Dumnezeu se datorează gândurilor, vorbelor sau faptelor noastre ”rele”. Și ”rele” înseamnă că ele merg împotriva a ceea ce gândește, voiește sau face Dumnezeu și toți cei care s-au unit cu el și s-au sfințit, adică sfinții.
Gândurile rele au efect negativ în special asupra ”recepției” a ceea ce Dumnezeu, în mod direct sau prin îngerul păzitor sau prin sfântul ocrotitor, vrea să ne spună pentru a merge pe calea Lui. Acest fapt poate duce la lipsa de ”semnal” din partea Lui Dumnezeu… Iar vorbirea de rău sau vorbirea urâtă au efect negativ în special asupra ”emisiei”, că atunci când dorim să ne adresăm lui Dumnezeu, îngerului păzitor sau unuia dintre sfinți, cuvântul nostru iese ca apa dintr-un robinet ruginit, purtând amprenta ”urâțeniei” vorbelor pe care le-am rostit fără luare aminte. Iar când ajungem la fapte rele, atunci întreg ”sistemul” nostru de emisie-recepție are de suferit și poate ajunge să se strice complet, adică să nu mai putem nici primi și nici trimite gânduri sau vorbe de rugăciune către Dumnezeu. Atunci inima, adică ”centrala” prin care noi comunicăm cu Dumnezeu, nu mai resimte și nu mai primește nimic din partea lui Dumnezeu.
Dar pentru toate acestea există soluție, nu doar de reparație, ci de totală reînnoire. Și de aceea, Dumnezeu știind că atunci când nu ne mai funcționează recepția și emisia e greu să le reparăm singuri și să intrăm pe ”recepție” cu îngerul păzitor sau cu sfântul nostru ocrotitor, ne-a pus la dispoziție un ajutor văzut care este preotul. El se mai numește și ”duhovnic”, pentru că se ocupă în special de cele ce privesc lucrarea Duhului lui Dumnezeu în noi – adică de ”circuitele” rețelei lui Dumnezeu în noi. Dar se mai numește și ”doctor” de suflete, pentru că ne ajută la vindecarea rănilor care apar pe suflet de pe urma relelor pe care le facem în gând, în cuvânt sau în faptă. De aceea, așa cum mergem la doctor și îi spunem, din proprie inițiativă, ce ne doare, tot așa noi trebuie să ne obișnuim și să ne adresăm periodic ”doctorului” de suflet, fără nici o sfială, și să-i descoperim locurile unde ne doare și gândurile, vorbele sau faptele cu care am rănit pe cei din jur sau vorbele și faptele cu care aceștia ne-au rănit.
Aici aș vrea să vă atrag atenția și asupra importanței pe care o are “aproapele” nostru, adică “cel de lângă noi” în relația cu Dumnezeu. Domnul Hristos ne îndeamnă să iubim pe toți oamenii, nu doar “ca pe noi înșine” (Mc. 12, 31) ci “așa cum El ne-a iubit pe noi” (Ioan 13, 34). Adică să dorim binele pentru cel de lângă noi atât cât îl dorește și Dumnezeu; să nu-l rănim sau să-l necăjim și, daca el ne rănește sau ne necăjește, să-l iertăm, așa cum vrem să ne ierte și pe noi Dumnezeu. Acest lucru se aplică cu atât mai mult față de părinții care ne-au născut și ne-au crescut și față de frații și surorile noastre. Deci iată că relațiile de “comunicare” și comuniune cu cei din jur depind și ele de relația noastră de comunicare – emisie-recepție – cu Dumnezeu.
De aceea e bine sa știți ca Dumnezeu a dat preoților puterea de a ”îngriji” și de a ”pansa” toate rănile sufletului nostru, ”reparând” astfel ceea ce nu funcționează și redându-ne din nou posibilitatea de a relua atât comunicarea cu Dumnezeu și cu slujitorii Săi, cât și cu cei din jur. Astfel ”nodurile” și ”legăturile” greșite pe care vrăjmașul lui Dumnezeu și al nostru – Diavolul – le face, ca să ”bruieze” recepția noastră, sunt ”dezlegate” prin rugăciunea preotului și apoi suntem reînnoiți prin ”racordarea” noastră la ”sursa” Vieții, prin împărtășirea cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului Hristos.
Trebuie să mai știți că împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului Hristos are asupra noastră efectul transplantului și al transfuziei de trup și sânge sănătos pe trupul și sângele nostru, bolnave din cauza a tot ce gândim, spunem sau facem rău. Sfântul Trup al Domnului Hristos curățește și înnoiește trupul nostru, iar Sfântul Său Sânge curățește și înnoiește sângele nostru, pătrunde întreaga noastră ființă, trup și suflet, simțuri și sentimente, făcând din noi membre sau mădulare ale Trupului Lui. De aceea, bun lucru este să vă hrăniți mereu cu ”hrana cea cerească”, Trupul și Sângele Domnului ce vi se propun, sub forma Pâinii și a Vinului, duminică de duminică, la biserică. Astfel, racordați la Trupul cel nemuritor al Domnului Hristos, ”emisia” și ”recepția” voastră se vor îmbunătăți mereu, până la a-L auzi și vedea pe Dumnezeu și la a rămâne în comunicare-comuniune cu El, împreună cu îngerul păzitor și cu toți sfinții, pentru veșnicie.
Cu aceste gânduri care sper că nu sunt prea greu de înțeles pentru voi, vă urez să aveți un an școlar ușor, cu multe împliniri, cu multe învățături noi, rugându-L pe Dumnezeu să vă binecuvânteze, împreună cu toți cei dragi ai voștri!
În sfârșit, vă rog pe toți părinții ca, împreună cu preoții, să dați prioritate și importanță crescânde educării creștinești a copiilor și tinerilor voștri, pentru a putea nădăjdui pentru ei la un viitor frumos și aducător de rod bogat, la măsura sacrificiilor pe care le faceți pentru ei!
Cu părintească binecuvântare, la început de an școlar,
† Episcopul SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
La Praznicul Nașterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Roma – 8 septembrie 2013.