Maria Egipteanca. În a cincea Duminică din Postul Mare Biserica o pomeneşte pe Maria Egipteanca, o sfântă ascetă, model de adâncă luptă cu patimile, care prin pocăinţă a reuşit sa devină o persoană îmbunătăţită. Aşa cum vedem din istoria vieţii sale, aceasta, înainte de a cunoaşte calea sfinţeniei era o femeie uşoară care-şi petrecea viaţa în dezmăţuri şi desfrâu, însă în urma unui semn dumnezeiesc se a schimba radical. În viaţa sa păcătoasă nu era conştientă că trăieşte contradicţie cu poruncile lui Dumnezeu. Într-o zi s-a îmbarcat pe o navă pentru a merge în Ţara Sfântă, crezând că această ieşire este încă un prilej de distracţii. Va ajunge la Ierusalim şi se va îndrepta împreună cu mulţimea de pelerini către locul unde se afla cinstita cruce şi mormântul unde a fost aşezat Sfântul Trup al Domnului. În momentul în care a ajuns la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci şi a vrut să intre în Biserică, o forţa nevăzută o va opri de mai multe ori să intre în Casa Domnului. În acel moment a înţeles că pentru nevrednicia ei nu poate să se aproprie de cele sfinte, iar din acea clipă viaţa ei va deveni o viaţă de pocăinţă, o viaţă de sfinţenie. Printr-o dorinţă extraordinară de îndreptare ajunge să devină sfântă, fiind pomenită de întreaga Biserică.
Acest exemplu de oameni păcătoşi care au ajuns sfinţi, pe care ni le prezintă Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, ne arată că Hristos sălăşluieşte înăuntrul conştiinţei şi sufletului fiecărui om, că harul lui Dumnezeu dat prin Taina Sfântului Botez nu se stinge, în ciuda vieţii păcătoase, că pot deveni „dumnezei după har“ toţi cei ce aud şi cunosc Cuvântul lui Dumnezeu şi se străduiesc să-l împlinească în viaţa lor. Vedem că nu există capăt sau limită a iubirii Domnului Hristos faţă de om, iar El nu ne cere nici învăţătură înaltă, nici slavă, nici bogăţie, ci ceea poate avea fiecare dintre noi, credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Din exemplele pe care le-am expus constatăm că există numeroşi păcătoşi care prin plângerea păcatelor au ajuns mari sfinţi, că Dumnezeu prin tânguirea păcatelor poate face din desfrânaţi sfinţi, din tâlhari cuvioşi, din prigonitori apostoli, iar aceasta nu este doar lucrarea noastră, ci mai ales a Sa.
(Extras din Cartea Minunat este Dumnezeu intru sfinţii Lui, p. 71 autor pr. Pompiliu Nacu)
