Daca în prima duminică a Postului Mare praznuim biruinţa Ortodoxiei asupra iconoclasmului, a doua Duminică a Postului Mare este închinată Sfântului Grigore Palama, ce marchează biruinţa Bisericii Ortodoxe, care a avut loc în secolul al XIV-lea, cand apar în Occident diferite curente raţionaliste de înţelegere a dogmelor, care erau centrate mai mult pe filosofia antică decât pe trăirea credinţei. Sfantul Grigore Palama, ancorat în revelaţia Sfintei Scripturi şi bazându-se pe scrierile Sfintei Tradiţii şi a Sfinţilor Părinţi, dar şi pe experienta Sfinţilor isihaşti, demonstrează că trairea mistică este posibilă, şi poate duce pe om la îndumnezeire, deoarece omul este chemat la sfinţenie şi la unirea cu Dumnezeu încă de pe pamant: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 16; Levitic 11, 45).
Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari Părinţi ai Bisericii Ortodoxe din mileniul al doilea creştin. Numele lui este leagat, în special, de precizarea învăţăturii despre harul necreat, cunoaşterea nemijlocită a lui Dumnezeu şi îndumnezeirea omului. Sfântul Grigorie s-a născut în anul 1296 în Constantinopol. Tatăl său Constantin a avut cinci copii, adus o viaţă sfântă şi a fost un important demnitar al împăratului bizantin Andronic II Paleologul (†1328). Înainte de a muri, s-a călugărit, luând numele de Constanţiu.
La moarte tatălui Grigorie avea şapte ani. Deoarece nu reuşea să ţină minte lecţiile pe care trebuia să le înveţe, a hotărât să nu înceapă niciodată citirea şi învăţarea fără să facă trei metanii mari şi o rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului. Ajutorul Maicii Domnului nu a întârziat: nu după multă vreme, Grigorie a sporit mult în ştiinţa de carte, încât mulţi erau impresionaţi de înţelepciunea lui. La vârsta de 20 de ani tânărul Grigorie s-a călugărit la mănăstirea Vatoped, din Muntele Athos şi aici a intrat sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Nicodim (prăznuit la 11 iulie), cunoscut isihast. Datorită incursiunior turceşti în Athos la anul 1326 Grigorie şi alţi 12 monahi isihaşti se mută la Tesalonic. Aici, a fost hirotonit preot, apoi cu ceilalţi călugări, s-a stabilit într-un schit de pe muntele de lângă Veria, unde şi-a continuat viaţa de asceză începută în Sfântul Munte. Datorită sârbilor, care atacau des regiunea, s-a întors la Athos şi s-a aşezat în schitul „Sfântul Sava“, de lângă Marea Lavră.
La anul 1334, la Constantinopol începe disputa dintre Grigorie cu Varlaam, un tânăr din Calabria (Italia), călugărit de câţiva ani în Constantinopol, care scrisese într-o „manieră ortodoxă” mai multe tratate despre purcederea Sfântului Duh. Varlaam vâzând că este contracarat începe să atace viaţa isihastă a lui Grigorie şi a adepţilor săi, care vorbeau despre vederea luminii dumnezeieşti şi de rugăciunea minţii.
Disputa dintre cei doi a durat multă vreme şi mulţi ierarhi erau de partea lui Varlaam, dar la final în cadrul unui sinod local isihaştii au avut câştig de cauză. Viaţa sa nu a fost mai liniştită deoarece Palama şi alţi şase ierarhi susţinători ai isihaştilor vor fi închişi. După aceste evenimente Grigorie va fi hirotonit şi instalat arhiepiscop al Tesalonicului. Vor urma alte momente dificile din viaţa sfântului. A murit la anul 1359, iar după nouă ani de la moarte sa a fost canonizat.
Biserica îl sărbătoreşte la 14 noiembrie şi în a doua duminică din Postul Mare. A doua săptămână a Postului Mare se numeşte săptămâna Luminii, în armonie cu acestă denumire, Biserica se roagă Mântuitorului de „a a face să lumineze lumina sfinţenie”.
Pr. Pompiliu Nacu
