‘’Astăzi Irod s-a multiplicat; aproape că nu mai există familie în care Irod nu-şi ucide copiii. Doar puţini copii fugari mai scapă în Viaţă. Unde eşti Maica Domnului să scapi pe maica omului de pofta ucigaşă a lui Irod?’’
Părintele Arsenie Boca.
Mulţi oameni cred că micuţa fiinţă plămădită în trupul mamei nu ştie şi nu simte nimic atunci când devine victima unui avort.
Un mare medic american, domnul Bernard Nathanson, director al unei clinici în care se efectuau 30.000 de avorturi pe an, a realizat filmarea cu ultra-sunete a avortului unui făt de 3 luni. Filmul dovedeşte fără putinţă de tăgadă, că fătul simte apropierea ameninţătoare a instrumentului ucigaş. În acele momente, el se mişcă agitat, bătăile inimii cresc de la 140 la 200 pe minut şi, încercând parcă să se salveze, deschide larg gura, ca într-un strigăt de disperare, rămas, din păcate, fără ecou.
Secvenţe din acest film, intitulat în mod sugestiv „STRIGĂTUL MUT”, au reuşit să convingă multe femei să renunţe la avort. Ne întristăm când auzim de războaie, dar ignorăm faptul că de-a lungul timpului avortul a curmat mai multe vieţi decât toate războaiele la un loc. El a devenit războiul discret şi acerb purtat pe câmpul de luptă al trupurilor noastre, împotriva celor mai inocente fiinţe omeneşti.
În lume se fac anual între 30 şi 55.000.000 avorturi provocate (la cerere).
Oficial, în România, între 1958 şi 2010 (perioada pentru care deţinem date) peste 21 de milioane de copii (21.330.519, spune statistica) au pierit, victime ale chiuretei, aspiratorului, pilulei de avort sau altei metode din cele tot mai sofisticate de curmare a vieţii.
Despre situaţia avortului în România, preotul Nicolae Tănase afirmă: „la ora actuală neamul românesc nu se mai înmulţeşte sau se înmulţeşte într-un ritm îngrijorător.
Copiii acum sunt omorâţi (şi am ajuns la 11 milioane în 10 ani). …şi noi înotăm în sânge până la brâu (zic până la brâu, pentru că asta înseamnă jumătate de corp şi pentru că 11 milioane înseamnă jumătate din populaţia actuală a ţării)”.
Preotul ortodox român Mihai Lupu din Canada a transmis câteva informaţii tulburătoare privind viaţa intrauterină a fiinţei umane.
Aveţi în faţă fotografia unui copil de 21 de săptămâni, în pântecele mamei sale. Numele lui este Samuel Alexander Amas. Copilul a fost diagnosticat cu spină bifidă şi nu ar fi supravieţuit afară din pântecele mamei. Trebuia deci operat intrauterin. Iulia Amas, mama copilului, a apelat la remarcabilul chirurg Joseph Bruner de la Centrul Medical al Universităţii Vanderbilt din Nashville-Tennesse.
Redăm în continuare cuvintele fotoreporterului Michael Clancy, angajat al publicaţiei USA Today, prezent şi el la operaţie:
„În timp ce doctorul mă întreba ce viteză de înregistrare folosesc, am surprins cu coada ochiului un tremur al uterului, dar nimeni din echipă nu provocase mişcarea. Venea dinăuntru. Dintr-odata, prin incizie copilul şi-a scos braţul şi apoi l-a retras, lăsându-şi doar mânuţa afară. Doctorul i-a prins mâna şi a ridicat-o uşor, iar copilul a răspuns strângând degetul acestuia. Ca şi cum i-ar fi încercat tăria, medicul a clătinat uşor pumnul micuţ. Pruncul îl ţinea strâns. Am prins momentul fantastic. S-a petrecut atât de repede, încât asistenta care stătea lângă mine m-a întrebat «Ce s-a întâmplat?». «Copilul a-ntins mâna!», am zis. «A, păi fac asta tot timpul», mi-a răspuns”. Această fotografie care a făcut înconjurul lumii este o mărturie vizuală de netăgăduit a faptului că în pântecele mamei creşte un copil, nu un “glob de ţesut” sau “produs al concepţiei”. Pruncul nenăscut este o fiinţă umană, dornic să-şi facă simţită prezenţa, precum micuţul Samuel, care parcă ar spune: “Mulţumesc, Doctore!”
Avortul reprezintă terminarea (oprirea) sarcinii prin orice mijloace, înainte ca fătul să fie suficient dezvoltat pentru a supravieţui. Definiţia dată de OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) este limitată la terminarea (oprirea) sarcinii înainte de 22 săptămâni de gestaţie, calculată în funcţie de data primei zile a ultimei menstruaţii şi expulzarea unui făt nou-născut care cântăreşte mai puţin de 500 grame.
Avortul a fost, este şi va fi întotdeauna o pruncucidere, indiferent de momentul în care este efectuat, în prima zi (prin intermediul contracepţiei abortive), la 2 săptămâni (contracepţie şi sterilet), la 2-3 luni (prin avort chirurgical, legal) sau mai târziu (avort terapeutic), fie că este viabil, fie că nu este încă viabil în afara uterului.
Prin avort, curmăm viaţa unui om însufleţit de Dumnezeu încă din momentul concepţiei. Canoanele Bisericii Ortodoxe nu fac nicio distincţie între avorturile timpurii şi cele târzii. Focalizarea este pe nevătămarea vieţii umane din pântec. Toţi Sfinţii Părinţi semnalează că, în orice fază ar fi produs, avortul rămâne pruncucidere. Prin el, se încalcă porunca divină: „Să nu ucizi” (Ieşire 20, 13). El este cu atât mai grav, cu cât constituie uciderea unei fiinţe umane aflate în imposibilitatea de a se apăra. Potrivit Revelaţiei şi învăţăturii Bisericii, Dumnezeu a avut o grijă deosebită: „omul nu apare la porunca, ci în urma unui sfat şi a unui act special al Sfintei Treimi, act exprimat de aghiografi prin termenul de plăsmuire şi de suflare de viaţă. Viaţa omenească nu este determinată doar de plăsmuirea omului din pământ, ci şi (sau mai ales) de suflarea viu-făcătoare a lui Dumnezeu”.
Este pentru prima dată în lumea medicală când relaţia medic-pacient nu are o finalitate normală, taumaturgică, de vindecare a pacientului, ci este o relaţie inversată, când cei doi pacienţi – mama şi copilul – se prezintă sănătoşi la medic, iar finalitatea este una patologică, unul din pacienţi – mama – se întoarce bolnavă acasă, iar cel de-al doilea pacient – copilul – moare!
Extrase din lucrarea “Îndrumarul medical şi creştin al Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe
Pro-vita” de dr. med. Christa Todea Gross şi pr. prof. dr. Ilie Moldovan
Tot atât de grave ca şi avortul chirurgical sunt barierele mecanice (steriletul şi anumite pilule, inclusiv RU 486) prin care se urmăreşte împiedicarea nidării ovulului fecundat pe pereţii uterului (acestea sunt tot practici avortive) şi medicamentele contraceptive, care, la rândul lor, au consecinţe nebănuite pentru trupul femeii.
În anii ‘55 au încercat doi medici din America să descopere o metodă contraceptivă. Ei au aflat că că cei doi hormoni, şi estrogen şi progesteron, pot să pună ovarul în repaus. Însă, de curând, s-a dovedit că aceşti hormoni de fapt nu fac altceva decât să producă unele, şi chiar mari, dereglări în organism.
În momentul în care se ia pilula, se introduce în organism, un surplus de hormoni, nu naturali, ci sintetici (hormoni modificaţi în laborator). Structura lor chimică este în aşa fel modificată ca să aibă un efect maxim contraceptiv şi abortiv. Şi în primul rând abortiv. Aşadar pilula duce la avorturi. Pilulele nu fac nimic altceva decât înlocuiesc un avort chirurgical cu un avort hormonal. Ce înseamnă acest lucru?
Avort hormonal. În momentul în care aceşti hormoni intră în organism, ei acţionează astfel: în primul rând pun ovarul în repaus, în al doilea rând acţionează pe mucoasa uterină. Ce fac aici? Când are loc fecundarea –pentru că trebuie să ştiţi că pilula are o mare rată de eşec, între 3 şi 8 %, chiar mai mult – în acel moment copilul ajunge în mucoasa uterină. Mucoasa uterină este modificată de această pilulă în aşa fel (este chiar distrusă) ca acest copil să nu se poată nida şi atunci el este avortat. Şi iată că se ajunge la un avort. Statistic, o femeie care ia o pilulă timp de 2-3 ani de zile are cel puţin două avorturi hormonale.
Tu iei o pilulă, are loc fecundarea, care duce, desigur, la acea sarcină nedorită, copilul ajunge la nivelul uterului unde este avortat după aproximativ 7-14 zile. Copilul care este avortat este atât de mic încât nu se vede, nimeni nu-şi dă seama că are un avort, doar atâta îşi poate da seama o femeie, că are un ciclu menstrual mai abundent, dar este de fapt un copil avortat. Luând pilula 5 ani, o femeie are deja multe avorturi hormonale. Ea nu le ştie, nu le conştientizează, dar ne trezim cu sindrom post-avort hormonal.
Pilula de urgenţă este o cantitate de hormoni, estrogen şi progesteron, care însumate duc la avort în primele zile de sarcină. Cantitatea de hormoni este foarte mare (ca şi cum ai lua timp de 2-3 ani pilula anticoncepţională obişnuită). Din aceasta cauză pilula de urgenţă este atât de periculoasă (duce de multe ori la hemoragii). Deci încă o dată: această pilulă de a doua zi nu este contraceptivă, ci avortează copilul.
Sindromul post-avort hormonal. Am studiat cazuri de sindrom post-avort hormonal. Ce înseamnă asta? Că deşi nu au nici un avort chirurgical, sunt tot mai multe cazuri de femei care intră în depresii nervoase cronice, exact în acelaşi sindrom post-avort, cu aceleaşi simptome, ca si cum ar fi facut avort chirurgical.
De aceea cred că avortul hormonal este mult mai periculos, pentru că nu ştii că ai făcut avort, şi am cazuri chiar de schizofrenie. Am avut cazuri de femei care au luat pilula ani şi ani de zile şi ajung în acest sindrom post-avort fără să aibă nici un avort chirurgical.
Sigur că o să spuneţi că pilula totuşi este şi contraceptivă. Este, e adevărat, dar micropilula, cu cât se ajunge la o scădere a cantităţii substanţelor hormonale de inhibare a ovulaţiei, ca să nu dea acele reacţii secundare, cu atât mai mult e abortivă.
Boli favorizate de pilulă
După vârsta de 35 de ani pilula nu se mai administrează. De ce dintr-o dată, după 35 de ani, nu mai e voie să se administreze pilula?
Fiindcă ea produce şi favorizează o mulţime de boli cronice. Pilula produce aceleaşi boli cronice şi înainte de 35 de ani, materialele care au venit din străinătate au dovedit că chiar prin întreruperea pilulei după ani de zile, nu se poate stopa cursul acestor boli.
Aceste boli sunt date de acel stoc de hormoni care rămân în organism. Mai ales afecţiunile cardiace.
Dar ştiţi ce fac medicii, mai ales în occident? Mai mult de 4-8 luni nu recomandă pilula. La noi în ţara după 8 luni nu se opreşte. În occident după 8 luni se face pauză. La noi nu se face pauză. Se dă 3 ani, 2 ani, 5 ani. După un singur an deja, o tânără a fost paralizată. După un singur an pot apărea efectele, pentru că depinde de fiecare organism cum reacţionează la pilulă. Sunt persoane care au o hipercolesterolemie familială, altele care au înclinaţie spre diabet, altele care au atâtea şi atâtea probleme şi pilula nu face decât să le agraveze, inclusiv hepatitele. Mamele noastre, în trecut, nu se tratau cu pilulă, şi totuşi câţi copii năşteau? Sterilitatea, se ştie, că este dată de pilulă după ani şi ani de zile, bombardează, v-am spus, această mucoasă uterină.
Eficienţa prezervativului?
S-a stabilit posibilitatea infectării cu SIDA şi prin folosirea prezervativelor. S-a constat că prezervativul are microfisuri cu diametrul între 5-50 microni iar virusul SIDA este mult mai mic (doar 0,1 microni).
Astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că 100 bărbaţi infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează prezervativul.
Mulţi dintre cei infectaţi cu HIV nu sunt conştienţi de acest lucru, deoarece perioada medie de incubaţie a virusului este de 10 ani!
Spre deosebire de SIDA, care se transmite prin fluidele corpului, virusul papilomatos uman (HPV) este o boală cu transmitere sexuală care contactează prin contact intim direct (de la piele la piele). Virusul papilomatos uman este una dintre cele mai răspândite boli cu transmitere sexuală din SUA. Câteva tipuri ale virusului papilomatos uman generează cel puţin 90% din cazurile de cancer cervical.
Cancerul cervical este pe locul doi în ce priveşte numărul deceselor de cancer în rândul femeilor din lumea întreagă. În fiecare an, aproape 5000 de femei din SUA mor de acest tip de cancer.
Să înţelegem că o viaţă curată până la căsătorie şi fidelitatea conjugală este cea mai sigură şi bună metodă de a evita orice fel de suferinţă trupească şi sufletească. Desigur este nevoie de mult curaj, credinţă dar nu este imposibil. Sunt atâtea exemple, atâţia tineri care ajung curaţi în faţa Altarului.
Informaţii preluate din broşurile publicate de ASOCIAŢIA CREŞTIN-ORTODOXĂ ”PRO-VITA”, ce este o organizație non-profit dedicată protejării vieţii umane începând de la concepţie şi promovării valorilor familiei, prin educaţie eficientă, acţiune civică şi legislaţie.
